Orice se poate schimba în această perioadă, de aceea bucuria redeschiderii cinematografelor din București, Cluj si Timisoara, este dublată acum de relansarea Corpus Christi, care a ajuns acum si la publicul iubitor de film din aceste orase. Un film văzut de 2 milioane de spectatori în Polonia, un film subersiv și uimitor, așa cum a fost numit de către revista Variety. Corpus Christi este un must-see la cinema. Monica Felea, distribuitor si co-fondator Bad Unicorn, are o experiență vastă în domeniu, a adus în România și a promovat filme extrem de iubite de public si premiate international, precum “On Body And Soul”, „Utoya” sau „The Guilty”. O lăsăm pe ea să vă spună de ce merită văzute filmele de autor, la multiplex, în cele mai bune condiții. Cu sau fara popcorn :)
Cred că trăim cu impresia greșită că filmul de autor se adresează unui public elitist, mai educat, care nu se amestecă cu ”plebea” și preferă să își pertreacă timpul în propria bulă, departe de consumerism și holurile strălucitoare ale unui cinematograf de mall.
Fără a căuta adevărul absolut care se află întotdeauna la mijlocul dintre două extreme, am întâlnit în acești ani de distribuție de film de autor public în cele mai neașteptate situații: locuitori ai comunei Cetate din județul Dolj impresionați până la lacrimi de Aga, filmul bulgăresc care a câștigat în 2018 Marele Premiu la Sarajevo, în Alexandria oameni care se strângeau în brațe după proiecția Utoya, în holul de la Cinema City în Timișoara oameni care au rămas la discuții și două ore după proiecția filmului Mo.
Tot o preconcepție mi se pare și aceea conform căreia ”nu merg la multiplex că sunt deranjat de alți spectatori care mănâncă popcorn sau cărora la sună telefonul”. Mi s-a întâmplat de câteva ori să fiu deranjată în sala de cinema de alți spectatori care vorbesc sau cărora le sună telefonul, nu doar la mall și nu neapărat la film de autor. Însă, în ceea ce privește popcornul n-am înțeles niciodată de ce sunt atât de hulite sărmanele boabe de porumb.
În 90% dintre cazuri sunetul și imaginea dintr-un multiplex sunt superioare altor săli de cinema. Cel puțin în România. Și scaunele mai comode. Și ventilația mai bună. Câteva lucruri care țin de respectul față de cinema și confortul oferit spectatorilor. Da, prefer să văd un film de artă de 3 ore într-o sală cu scaune care nu-mi distrugă spatele, în care aud și văd exact ce a vrut să-mi spună autorul, fără să trebuiască să ghicesc. La fel cum cred că avem nevoie de mai multe săli art house, care își pot lăsa amprenta prin curatoriat, retrospective, portrete, festivaluri sau alte formule de programare care să crească interesul pentru cultura cinematografică și educația în acest sens.
Însă generalizarea și segregarea publicului, fie ea chiar și la nivel de discurs, nu are cum să ducă la nimic bun. Privitul de sus cu aroganță nu va atrage public nou spre cinema și nici acum nu înțeleg de ce trebuie să-mi cer scuze că-mi place popcornul.
În aceste zile, la Cinema City rulează Corpus Christi, unul dintre filmele de autor ale anului. Nominalizat la Oscar și în competiție pentru European Film Awards, filmul a înregistrat în Polonia peste 2 milioane de spectatori, în multiplexuri și săli de artă. A primit cele mai importante filme ale industriei de acolo – Polish Film Awards și este inspirat din fapte reale. Ne vedem așadar în sala de cinema!
Ia-ți bilet acum la Corpus Christi
